Broasca țestoasă Hermann este o broască țestoasă mediteraneană care provine din dealurile stâncoase și din pădurile de stejar și fag din Europa mediteraneană. Această broască țestoasă atrăgătoare, cu carapace galbenă și maro, solzi groși și picioare puternice, este foarte râvnită pentru temperamentul său blând și pentru frumusețea sa pură. Îngrijirea acestei broaște țestoase este relativ ușoară dacă locuiți într-un climat potrivit și dispuneți de mult spațiu în aer liber. În caz contrar, îngrijirea în interior este complicată.
Prezentare generală a speciei
NUME COMUNE: Țestoasa lui Hermann
DENUMIRE ȘTIINȚIFICĂ: Testudo hermanni
Mărimea adultului: între 15 și 20 cm
SPERANȚA DE VIAȚĂ: medie, până la 75 de ani, deși unele pot trăi mai mult.
Comportamentul și temperamentul țestoasei Hermann
Pasivă și blândă, țestoasa lui Hermann mușcă rar. De obicei, va mușca alte broaște țestoase, animale de companie sau oameni doar pentru a se apăra. Nu îi place să fie manipulată, preferând să rămână în siguranță la pământ.
Acestei creaturi active îi place să alerge, să sape, să caute hrană și să facă plajă. Nu este o cățărătoare prea bună. Broaștele țestoase interacționează frecvent și se pot angaja în luptă, în special în timpul sezonului de împerechere din primăvară și toamnă. În timpul curtării, broaștele țestoase masculi urmăresc și lovesc femelele, provocându-le uneori răni. Aduceți masculii și femelele împreună numai dacă intenționați să le împerecheați; în caz contrar, adăpostiți-le separat.
Îngrijire:
Broaștele țestoase Hermann adulte nu se descurcă bine în interior, așa că țineți cont de acest lucru înainte de a aduce una acasă. Deoarece este foarte recomandată adăpostirea în aer liber, climatul exterior ar trebui să semene foarte mult cu cel din regiunea mediteraneană (Italia, Grecia, Bulgaria și România).
Habitatul unei broaște țestoase ar trebui să fie format dintr-o cratiță cu apă de mică adâncime (de preferință scufundată în pământ) pentru a bea și a se răcori, pietre, copaci și arbuști mici și un adăpost care să o protejeze de vremea extremă și de prădători. De asemenea, țestoasa ar trebui să fie rezistentă la evadare, cu garduri sau laturi săpate la câțiva metri sub pământ, deoarece aceste țestoase active au tendința de a săpa.
Dacă, în cele din urmă, decideți să vă adăpostiți țestoasa în interior sau să o mutați în interior în lunile cu vreme rece, este necesară o incintă relativ mare.
Pentru a păstra incinta curată, adunați deșeurile vizibile ale animalelor de companie atunci când le observați. Schimbați zilnic recipientul cu apă. Va trebui să schimbați substratul cel puțin o dată la una-două luni.
Căldură
Dacă sunt adăpostiți afară, temperaturile din timpul zilei ar trebui să fie în medie între 27 și 30 de grade Celsius (80 și 86 de grade F) și nu ar trebui să scadă sub 18 și 21 de grade Celsius (65 și 70 de grade F) pe timp de noapte. Imitați aceste temperaturi într-o incintă interioară. Iluminatul va fi principala sursă de încălzire pentru incintele interioare. Indiferent dacă este în interior sau în exterior, este de asemenea necesar să aveți o zonă răcoroasă și umbrită pentru ca țestoasa dvs. să scape de căldură. Asigurați-vă că vasul cu apă pe care îl puneți la dispoziție este suficient de adânc pentru ca animalul dvs. de companie să își poată scufunda întregul corp în cazul în care vrea să se răcorească.
Lumină
Dacă se află în aer liber, soarele va asigura o iluminare adecvată. Dacă este în interior, asigurați o lampă de încălzit sau o lampă de căldură care să imite soarele, împreună cu un loc de încălzit (un set de pietre joase și plate funcționează bine) cu o temperatură ambiantă de aproximativ 35 C (95 F).
Țestoasele au nevoie de lumină UVB pentru a sintetiza vitamina D3. Vitamina D3 ajută țestoasa să absoarbă calciul, care este esențial pentru structura osoasă și creștere. Toate incintele de interior ar trebui să includă un tub de lumină UVB fluorescentă de 10 % cu un reflector pentru a răspândi razele UVB în jos spre țestoasă.
Umiditate
Umiditatea nu este o preocupare semnificativă pentru țestoase. Atâta timp cât umiditatea este de cel puțin 25% sau mai mare (majoritatea mediilor interioare și exterioare sunt), atunci umiditatea ambientală este adecvată pentru broasca țestoasă.
Substrat
Majoritatea proprietarilor de animale de companie folosesc un substrat sau așternut pentru a căptuși fundul terariului. În cazul broaștelor țestoase, acestea au nevoie de acesta pentru a săpa. În cazul incintelor de interior, un amestec de pământ, nisip și scoarță de chiparos compostată ar trebui să constituie substratul din incinta animalului dumneavoastră de companie. Amestecul de compost ar trebui să aibă o adâncime de aproximativ cinci centimetri, astfel încât țestoasa dvs. să se poată săpa pentru a se răcori sau pentru a avea activitate și a face exerciții.
Hrană și apă
Dieta unei țestoase ar trebui să reproducă alimentația din mediul sălbatic. Alegeți o varietate de frunze verzi și ierburi pentru a vă hrăni animalul de companie. Completați verdele cu cantități mai mici de broccoli, varză, conopidă, castraveți și morcovi, mere, caise, struguri, pepeni, piersici și căpșuni. Hrăniți-l o dată pe zi, la aceeași oră, în fiecare zi, din mai multe tăvițe de hrană răspândite în incintă. Dați-i atâta mâncare cât va mânca în 15 până la 30 de minute, sau puteți estima cantitatea de mâncare în funcție de mărimea cochiliei animalului.
O broască țestoasă de interior are nevoie de stimulente nutritive pentru a compensa lipsa luminii solare directe. Oferiți-i animalului dvs. o hrană de înaltă calitate pentru țestoase, care include suplimente de calciu și vitamina D3. Broaștele țestoase sălbatice mănâncă, de asemenea, insecte, melci, dar dacă le oferiți aceste creaturi, oferiți-le cu moderație. Țestoasele sunt în primul rând vegetariene; nu le dați niciodată mâncare pentru câini sau pisici.
Schimbați și curățați-i zilnic vasul de apă și umpleți-l cu apă filtrată.
Hibernare
Dacă temperatura din incintă sau cea exterioară scade sub 10 C (50 F), țestoasa dvs. de companie poate decide să hiberneze. Unele specii hibernează în sălbăticie timp de până la cinci luni, de obicei între octombrie și aprilie. Cu toate acestea, pentru țestoasele de interior, este dificil să se mențină condițiile de mediu favorabile unei hibernări sigure. Prin urmare, cel mai bine este să mențineți o temperatură constantă a incintei, păstrând țestoasa dvs. activă pe tot parcursul anului.
Probleme de sănătate comune
În timpul sezonului de împerechere, țestoasele masculi devin agresive cu alți masculi și femele. Monitorizați și inspectați zilnic țestoasele pentru a vedea dacă au răni și izolați orice animal rănit. Rănile deschise vor necesita curățare și tratament antibacterian pentru a preveni infecția. Dacă nu puteți face acest lucru, solicitați îngrijiri medicale de la un medic veterinar specializat în animale exotice.
Țestoasele în captivitate sunt, de asemenea, susceptibile la mai multe boli:
Infecții respiratorii: De obicei cauzată de un iluminat inadecvat, încălzire, hrană proaspătă, apă curată sau de un factor de stres din mediul înconjurător; un medic veterinar pentru animale exotice va trebui probabil să le trateze cu antibiotice.
Boala metabolică a oaselor: Cauzată de o lipsă de calciu sau de o problemă de absorbție a calciului; cel mai bine prevenită cu un iluminat adecvat cu spectru complet sau cu lumina directă a soarelui; un veterinar pentru animale exotice ar prescrie probabil un tratament cu calciu lichid.
Prolaps de cloacă: Cauzat în mod obișnuit de deshidratare, o piatră sau un urat întărit blochează vezica urinară; acest lucru necesită intervenția medicului veterinar.
