Cum să ai grijă de o pisică: ce are nevoie zi de zi

Pisicile sunt animale independente în multe privințe, dar asta nu înseamnă că au nevoie doar de hrană și de o litieră curată. Starea lor de bine depinde de o rutină echilibrată, un mediu sigur, posibilitatea de a se retrage și de a se juca, dar și de atenția acordată schimbărilor mici de comportament.

O pisică bine îngrijită are zilnic acces la hrană potrivită, apă proaspătă, o litieră curată, locuri confortabile de odihnă, suprafețe pentru zgâriat și momente de joacă. La acestea se adaugă îngrijirea blănii, verificarea ghearelor și a dinților și controalele veterinare adaptate vârstei și stilului de viață.

De ce are nevoie o pisică zi de zi?

O rutină bună începe cu câteva lucruri simple: hrană potrivită, apă curată, o litieră în care pisica se simte confortabil și suficiente locuri în care să poată dormi, observa sau sta singură.

Pisicile au nevoie și de libertatea de a alege. Uneori vor să stea lângă oameni, alteori preferă să se retragă. O cutie, un culcuș acoperit, un raft sau un loc mai înalt pot deveni spații importante în care animalul se simte în siguranță.

Într-o casă cu mai multe pisici, resursele nu ar trebui concentrate într-un singur loc. Mai multe boluri cu apă, zone de odihnă și litiere reduc competiția și permit unei pisici mai timide să ajungă la ele fără să fie blocată de un alt animal.

La fel de importantă este observarea rutinei. Când știi cât mănâncă pisica, cât bea, unde doarme și cum folosește litiera, devine mult mai ușor să remarci o schimbare care poate indica disconfort sau o problemă de sănătate.

Primele zile ale unei pisici într-o casă nouă

Pentru o pisică nouă, întreaga locuință poate fi copleșitoare. În primele zile este mai ușor să pornească dintr-o cameră liniștită în care are toate resursele necesare: hrană, apă, litieră, un loc de dormit, o ascunzătoare, o zgârietoare și câteva jucării.

Litiera nu trebuie amplasată lângă bolurile cu hrană și apă. Pisica trebuie lăsată să exploreze în propriul ritm și nu este indicat să fie scoasă cu forța din ascunzătoare sau prezentată imediat tuturor oamenilor și animalelor din casă.

Unele pisici încep să exploreze după câteva ore, în timp ce altele au nevoie de mai multe zile. Faptul că o pisică se ascunde la început nu înseamnă că nu se va adapta.

Înainte de sosire, verifică ferestrele și balconul, cablurile, obiectele mici care pot fi înghițite și spațiile din spatele electrocasnicelor. Medicamentele, detergenții și alte substanțe periculoase trebuie păstrate în locuri închise, iar plantele din casă trebuie verificate individual pentru toxicitate.

Hrana și apa

Pisica este un carnivor obligatoriu și are nevoie de o hrană completă formulată pentru etapa sa de viață. Un pui în creștere, o pisică adultă sterilizată și o pisică senior nu au același necesar energetic și nutritiv.

Pe ambalaj trebuie verificat dacă produsul este o hrană completă. Hrana complementară, gustările și recompensele pot face parte din dietă, dar nu trebuie să înlocuiască mesele principale.

Cantitatea este la fel de importantă ca alegerea produsului. Două tipuri de hrană pot avea valori calorice foarte diferite, astfel încât aceeași cantitate în grame nu oferă neapărat aceeași energie. Vârsta, greutatea, sterilizarea și nivelul de activitate trebuie luate în calcul atunci când stabilești porția, iar alimentația pisicii trebuie adaptată pe măsură ce nevoile ei se schimbă.

Hrana umedă contribuie la aportul de lichide, în timp ce hrana uscată este mai concentrată caloric și trebuie porționată cu atenție. Cele două pot fi combinate dacă porțiile sunt calculate împreună.

Apa trebuie să fie permanent disponibilă și schimbată zilnic. Unele pisici preferă vase late, altele beau mai ușor din recipiente amplasate în mai multe zone ale casei sau din apă în mișcare.

Dacă pisica începe brusc să bea mult mai mult decât în mod obișnuit sau, dimpotrivă, refuză atât apa, cât și hrana, schimbarea trebuie urmărită și discutată cu medicul veterinar.

Litiera și igiena

Pentru o singură pisică este util să existe cel puțin o litieră suficient de mare și amplasată într-un loc liniștit. Într-o casă cu mai multe pisici, regula practică este o litieră pentru fiecare animal și încă una suplimentară, distribuite în zone diferite.

Pisica trebuie să poată intra, să se întoarcă și să sape fără să fie înghesuită. Puii și pisicile în vârstă pot avea nevoie de o intrare mai joasă.

Multe pisici preferă un așternut fin și fără parfum puternic. Dacă vrei să schimbi tipul de nisip, este mai ușor să faci tranziția treptat decât să modifici în aceeași zi litiera, substratul și locul în care aceasta este amplasată.

Aglomerările și materiile fecale se îndepărtează zilnic. Pe lângă igienă, acest obicei permite observarea modificărilor de urinare sau ale scaunului.

Dacă o pisică începe brusc să urineze în afara litierei, nu trebuie pedepsită. Cauza poate fi o problemă legată de litieră sau de stres, dar poate exista și o problemă medicală. La motani, încercările repetate de a urina fără eliminarea urinei reprezintă o urgență veterinară.

Blana, ghearele, urechile și dinții

Perierea

Pisicile se toaletează singure, dar perierea ajută la îndepărtarea părului desprins și permite verificarea pielii. Pisicile cu păr lung au nevoie de periere mai frecventă decât cele cu păr scurt, iar în perioadele de năpârlire poate fi necesară o atenție suplimentară.

Nodurile nu trebuie trase sau tăiate cu foarfeca foarte aproape de piele. Pielea pisicii este subțire și poate fi rănită ușor.

Trebuie făcută baie unei pisici?

Majoritatea pisicilor sănătoase nu au nevoie de băi regulate. Spălarea este necesară atunci când blana este murdară cu o substanță ce trebuie îndepărtată, când pisica nu se mai poate toaleta corespunzător sau când există o recomandare veterinară.

Dacă baia este necesară, folosește un produs destinat pisicilor. Șamponul pentru oameni, detergenții și produsele antiparazitare destinate câinilor nu trebuie folosite.

Ghearele

Verifică periodic ghearele, în special la pisicile care trăiesc exclusiv în interior și la cele mai în vârstă. Dacă trebuie scurtate, se taie doar vârful transparent, evitând zona vascularizată.

O zgârietoare stabilă este importantă chiar și atunci când ghearele sunt tăiate. Zgâriatul este un comportament normal prin care pisica își întinde corpul, își întreține ghearele și marchează teritoriul.

Urechile și dinții

Urechile sănătoase nu trebuie curățate agresiv. Secrețiile abundente, mirosul neplăcut, roșeața sau scărpinatul frecvent pot indica o problemă care trebuie evaluată.

Dinții sunt adesea neglijați. Respirația persistent neplăcută, gingiile roșii, salivarea, dificultatea la mestecat sau refuzul hranei tari pot fi semne de durere orală. Periajul dentar cu produse destinate animalelor poate fi introdus treptat, iar controalele veterinare rămân importante.

Joaca și mediul din casă

Joaca nu este doar divertisment. Prin pândă, urmărire și capturare, pisica își exprimă comportamentele naturale, își menține musculatura și își consumă energia.

Mai multe sesiuni scurte în timpul zilei sunt adesea mai potrivite decât o singură sesiune lungă. Undițele, mingile, tunelurile, cutiile și jucăriile din care poate obține hrană pot fi alternate pentru a păstra interesul.

Nu folosi mâinile sau picioarele ca jucării, mai ales în cazul puilor. Pisica învață astfel că mușcatul și zgâriatul pielii fac parte din joacă, iar comportamentul devine mai greu de gestionat la vârsta adultă.

Zgâriatul și spațiul vertical

O zgârietoare verticală trebuie să fie suficient de înaltă încât pisica să se poată întinde complet și suficient de stabilă încât să nu se miște. Unele pisici preferă suprafețe orizontale, motiv pentru care merită oferite mai multe variante.

Rafturile, pervazurile securizate și ansamblurile de cățărat măresc spațiul util al unei locuințe și îi permit pisicii să observe mediul de la înălțime.

În același timp, trebuie să existe și locuri în care se poate retrage. O pisică ascunsă nu trebuie scoasă cu forța pentru a fi mângâiată sau socializată.

Îngrijirea pisicii se schimbă odată cu vârsta

Nevoile unei pisici se modifică treptat pe parcursul vieții. Un pui crește rapid, adultul are nevoie în principal de menținerea unei greutăți sănătoase, iar odată cu înaintarea în vârstă devin tot mai importante mobilitatea, greutatea și monitorizarea stării generale. Stilul de viață, greutatea, sterilizarea, genetica și sănătatea influențează nu doar nevoile zilnice, ci și cât trăiește o pisică.

Puiul de pisică

Puii au nevoie de mese mai frecvente, hrană destinată creșterii și o locuință foarte bine securizată. Obiectele mici, ațele, cablurile și spațiile înguste sunt mai periculoase în această perioadă.

Este și momentul potrivit pentru acomodarea treptată cu transportorul, peria, atingerea lăbuțelor și manipulările simple. Experiențele trebuie să fie scurte și pozitive, fără forțarea animalului.

Pisica adultă

La vârsta adultă este ușor să presupunem că rutina poate rămâne neschimbată ani întregi. Greutatea, activitatea și apetitul trebuie însă urmărite în continuare.

După sterilizare, unele pisici au un necesar energetic mai redus. Porția trebuie adaptată astfel încât greutatea să rămână stabilă, fără restricții drastice.

Pisica senior

Pe măsură ce înaintează în vârstă, o pisică poate deveni mai puțin flexibilă, poate sări mai rar și poate avea dificultăți la toaletare sau la folosirea unei litiere cu margini înalte.

Accesul la hrană, apă, litieră și locurile preferate trebuie să rămână ușor. Treptele mici, litierele cu intrare joasă și culcușurile accesibile pot face diferența pentru o pisică ce începe să aibă probleme de mobilitate.

Scăderea în greutate, setea crescută, schimbarea apetitului sau a obiceiurilor la litieră nu trebuie considerate automat parte normală a îmbătrânirii.

Pisica de interior și accesul afară

Viața în interior reduce expunerea la trafic, lupte, otrăviri și anumite boli, însă locuința trebuie să îi permită pisicii să se miște și să își exprime comportamentele naturale.

O pisică de interior are nevoie de joacă, suprafețe pentru zgâriat, locuri înalte, ascunzători și posibilitatea de a observa ce se întâmplă în jur.

Accesul într-un balcon securizat sau într-un spațiu exterior protejat poate oferi stimulare suplimentară. Unele pisici se obișnuiesc și cu hamul, dar acesta trebuie introdus treptat și nu toate animalele se simt confortabil la plimbare.

Pisicile care circulă liber afară sunt mai expuse accidentelor, paraziților și contactului cu alte animale. Vaccinarea și prevenția împotriva paraziților trebuie adaptate stilului de viață împreună cu medicul veterinar.

Când trebuie mers la medicul veterinar?

Consultațiile preventive nu sunt necesare doar atunci când pisica pare bolnavă. Pisicile pot ascunde durerea și își pot schimba treptat comportamentul, astfel încât o problemă poate trece neobservată o perioadă.

În afara controalelor regulate, merită solicitat sfatul medicului veterinar atunci când observi modificări persistente ale apetitului, greutății, setei, urinării, scaunului, mobilității sau comportamentului.

Unele situații nu trebuie amânate. Dificultatea de a respira, imposibilitatea de a urina, convulsiile, colapsul, traumatismele importante, ingestia unei substanțe toxice sau vărsăturile repetate însoțite de alterarea stării generale necesită evaluare rapidă.

Un alt semnal important este schimbarea față de rutina normală. Dacă o pisică ce urca zilnic pe canapea nu mai încearcă să sară, dacă începe să se ascundă, lasă constant hrană în bol sau folosește litiera diferit, merită căutată cauza în loc să presupunem că este doar o schimbare de personalitate.